Charles Darwin a fost un om de știință precaut. În secolul XIX, în timp ce colecta dovezi pentru teoria sa privind evoluția speciilor prin selecția naturală, Darwin a observat că teoria nu explica cozile extravagante ale păunilor masculi, coarnele cerbilor, sau de ce masculii unor specii sunt mult mai mari decât femelele.
Pentru aceste ciudățenii, Darwin a propus o teorie secundară: selecția sexuală a trăsăturilor care cresc șansele unui animal de a avea un partener și a se reproduce. Darwin a diferențiat cu atenție între armele precum coarnele, colții și dimensiunile impresionante care sunt folosite pentru a supune rivalii, și ornamentele care au scop fermecarea sexului opus.
Darwin credea că selecția sexuală ar putea fi explicată prin raporturile inegale de sex (adică atunci când există mai mulți masculi decât femele într-o populație, sau vice versa). Cercetătorul argumenta că un bărbat cu mai puține femele ar trebuie să depună mai mult efort pentru a dobândi un partener, iar această competiție se află în spatele selecției sexuale.
Acum, un nou studiu a confirmat o legătură între selecția sexuală și raporturile de sex, la fel cum bănuia Darwin. Însă, în mod surprinzător, descoperirile recente sugerează că Darwin a înțeles totul pe dos. Oamenii de știință au descoperit că selecția sexuală nu este cel mai pronunțată atunci când potențialii parteneri sunt puțin, ci atunci când există din abundență. Asta înseamnă că trebuie să analizăm din nou presiunile selecției care joacă un rol în populațiile de animale ce includ raporturi inegale de sex.
După ce au analizat 462 de specii diferite de reptile, mamifere și păsări, oamenii de știință au descoperit o legătură puternică între raporturile de sex și dimorfismul sexual, astfel confirmând suspiciunile lui Darwin.
Totuși, tendința a fost opusă față de cea prezisă de Darwin cu dovezile sale limitate. Se pare că cea mai intensă selecție sexuală, indicată de masculi mai mari în comparație cu femele, apare în specii în care există o abundență de femele pentru masculii, spre deosebire de penuria sugerată de Darwin, potrivit Science Alert.
Studiul nu anulează sub nicio formă teoriile lui Darwin în privința selecției naturale și a selecției sexuale. Descoperirile pur și simplu arată un mecanism diferit față de cel propus de Charles Darwin.
Presupunerile lui erau bazate pe ideea că cea mai intensă competiție pentru parteneri ar trebui să apară acolo unde există un deficit de parteneri. Însă, teoriile mai recente sugerează că această logică nu ar fi fost corectă și că selecția sexuală este, de fapt, un sistem în care câștigătorul primește totul.
Asta înseamnă că, atunci când există mulți potențiali parteneri într-o populație, un mascul superior (în opinia cercetătorilor, cel mai mare și mai greoi) se bucură de un câștig mai mare, astfel fertilizând un număr mai mare de femele în detrimentul masculilor mai mici, care s-ar putea să nu se reproducă deloc.
”Procesul maimuţei”. Un profesor a ajuns în faţa judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin
Cum a ajuns ”ruşinea familiei”, Charles Darwin, să schimbe omenirea. Cinci lucruri puţin ştiute
Cu cine a fost căsătorit marele Charles Darwin. Emma îi era şi verişoară